Vitrina cu dulciuri

   Încă din copilărie mi-au plăcut dulciurile iar acum , la o vîrstă venerabilă , tot dependent de ele am rămas . Nu se poate să trec prin faţa unui magazin de dulciuri și să nu mă opresc la vitrină , mă apropii atît de mult încît nasul se lipeşte de geam întocmai ca al unui copil pofticios .

Privesc cu ochii măriți fiecare prăjitură în parte și îmi închipui gustul , aroma și parfumul ingredientelor . Stau un timp așa , admirînd și visînd ,apoi îmi bag mîna în buzunar și scot portofelul .

Îl deschid oftînd deși știucă nu am bani suficienţi dar o fac doar ca să verific . Doar o minune l-ar putea umple și cum nimic miraculos nu se lipeşte de mine văd aceiaş sumă până la ultima monedă . Mă resemnez și îmi lipesc din nou nasul de geam continuînd să privesc . Timpul trece nepăsător iar eu trebuie să plec .

Mă depărtez de vitrină vreo10 pași tot cu gîndul la dulciuri și deodată mă fulgeră o ideie. Nu-mi ajung banii de o prăjitură dar poate că am suficienţi pentru cîteva bomboane .

Mă întorc grăbit la vitrină și îmi lipesc nasul de geam în dreptul porţiunii unde stau expuse zeci de sorturi de bomboane , le privesc culorile , visez la aroma și la gustul umpluturii și din nou oftez când scot portofelul ca să-mi fac calculele .

După ce că sunt sărac mai sunt și pofticios , aș vrea cîte una din fiecare dar un asemene amozaic depășește chiar prețul unei prăjituri . Mă resemnez și plec pentru a doua oară . Mai bine nu mai iau nici o bomboană decît sa omit vreun sort .

Iar nu apuc să merg prea mult că o altă ideie se conturează . Poate că reușesc să iau o cupă mică de înghețată .

Revin în fugă la vitrină și-mi lipesc nasul în dreptul frigiderului unde sunt așezate cuvele metalice mari , pline ochi cu înghețată de toate felurile .Ochii îmi fug de la un recipient la altul și mai că încep să simt în gând răceala cremei și savoarea fiecărui fel

Când să scot portofelul casă refac calculul observ că din interiorul vitrinei sunt urmărit de zeci de ochi . Pesemne că dau un spectacol amuzant cu nehotărîrea mea și pofta exagerată . Mă ruşinez și fug din faţa vitrinei până să fiu luat drept un cerșetor .

Nu-mi place să primesc din milă cîteva bomboane sau o prăjitură , ar fi sub demnitatea mea .Încă mă consider capabil să cîştig bani ca să-mi cumpăr dulciurile mult visate .

În drumurile mele sper că voi mai întîlni multe vitrine cu dulciuri și poate că într-una din ele voi găsi combinaţia perfectă ca să-mi ajungă banii iar atunci voi intra demn și îmi voi lua victorios dulciurile dorite .Mă voi aşeza la o masă și voi savura fiecare bucățică de prăjitură în văzul celor care au rîs de mine .

Aaaa ! Scuzați-mă ! Sper că ați înțeles ca vitrinele sunt site-uri , banii sunt poveștile mele iar dulciurile….. sunteți voi , fetele pe care le admir !

de Tonko Alexandru

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s