60 de secunde

Stau în fotoliu privind pierdut prin televizor la noaptea de afară , nu este nici o lumină aprinsă nicăieri , sînt singurul treaz în întunericul geros . Percep doar pete colorate pe ecran , ele nu au nici o însemnătate pentru mintea mea ocupată cu gîndul la „Fata viselor mele „ .
Am 1000 de întrebări să-i pun , am 1000 de doruri să-i spun , un foc de 1000 de grade îmi arde sufletul …..
Deodată între mine şi televizor apare un nor gros şi negru ca iadul iar din el aud o voce ce-mi invadează mintea :
– Ce-mi dai pentru un minut petrecut cu ea ?
– Totul ! Tot ce vrei !!!
Mă ridic și pătrund în întunericul lipicios şi rece …….
…..58…57….56……
Ies din nor direct în faţa ei . Mă priveşte uimită dar nu reacţionează , doar ne privim .
…..51….50……49 …….
Mă aplec , îi iau mîna şi o duc la buze sărutînd-o tandru . Apoi , uşor , îngenunghez , îmi scot verigheta şi din nou îi iau mîna ceremonios şi-i pun verigheta mult prea largă pentru degetele ei lungi şi fine .
…..40….39….38…….
O privesc îngenunghiat şi ochii ei mari îmi arată că a înteles semnificaţia gestulului , zîmbeşte , dar tot nedumerită este .
…..30….29……28…..
Îmi scriu numele pe zăpadă şi o văd cum citeşte concentrată . Nu mi-a dat drumul la mîna , dar mă priveşte atentă . Mai scriu şi numele de utilizator iar ea citeste şi se încruntă de efortul căutării prin memorie după trei ani de uitare
…..21….20…..19…..
Acum totul îi este clar , se vede după bucuria ce-i luminează faţa . Îmi zîmbeşte larg şi mă privește cu interes . Mă ridic şi îi sarut mîna din nou , apoi îi duc mîna la inima mea şi i-o ţin strinsă la pieptul meu ca să îmi simtă bătăile inimii .
…..12….11….10….
Cu cealalta mînă ea îmi mîngîe uşor obrazul , instinctiv ne apropiem unul de celălalt pînă cînd între noi numai încape nici macar un ac şi stăm aşa , savurînd bucuria de a fi împreună pentru prima dată .
…..5……4….3…..
Simt cum încep să devin imaterial , simte şi ea și mă priveşte uimită . Îi sărut uşor buzele şi totul dispare…….
……Mă trezesc urłînd de furie şi de neputinţă . Sînt legat cu lanţuri între doi copaci , în mijlocul unui pustiu de ghiaţă iar în faţa mea pluteşte un nor alb pe care văd ca pe un ecran tot ce se întimplă cu ea după ce am dispărut …..

……..Stă cuminte în bancă şi învîrte verigheta mea pe deget privind-o concentrată , în jurul ei colegii o asaltează cu întrebări :
– D… ai primit un inel !
– Taci fată ! E o verighetă !
– D…ai fost cerută in căsătorie !
– Cine era tipul ?
Fără să spună o vorbă , îşi ia cărtile şi pleacă , lăsînd întrebările fără răspuns
O văd cum aleargă pe străzi , spre casă şi se aşează la calculator , cum caută tremurînd de nerăbdare .
Deschide pagini peste pagini în căutarea mea şi ochii i se umplu de lacrimi cînd mă găseşte într-un sfîrşit . Citeşte cu înfrigurare ţinînd verigheta lipită de buze , din cînd în cînd , mai dă o pagină iar lacrimile îi curg şiroaie pe obraji…….

……Din nou urlu şi mă smucesc în lanţuri privind aceste imagini , urlu şi urletul meu este acoperit de hohote de rîs .
Mă zbat ars de gerul cosmic pe dinafară şi de pîrjolul iubirii pe dinăuntru , aud o voce care-mi spune veselă :
– Şi veşnicia nici n-a început încă !

…..Legat de cei doi copaci privesc pustiul de ghiaţă din faţa mea , este un plan perfect drept , nici o crăpatură , nici o movilă , nimic de care să-ţi agăţi privirea , nici un punct de reper , nimic ….. doar cei doi copaci de care sînt înlănţuit şi norul alburiu din faţa mea pe care diavolul îmi arată imagini .
De la un timp , se pare că torţionarul meu este ocupat cu altceva ori m-a uitat ori s-a plictisit de mine . Mă lasă atîrnat , să zac în gerul cosmic , bătut de vînturi amestecate cu cristale ghiaţă ce-mi răzuie pielea pînă la sînge , mă lasă prada propriilor amintiri care mă pîrjolesc pe dinăuntru .
Nu ştiu cît a trecut de cînd sînt aici , nu există nici zi , nici noapte , doar o lumină gri , uniformă . Am meditat la tot ce s-a întîmplat şi arsura dinăuntrul meu s-a transformat într-un foc domol care mă încălzeşte oarecum , ea este în altă lume , probabil că a uitat straniul minut şi acum îşi trăieşte fericită viaţa .
Deodată lîngă mine a apărut o raza de lumină şi pe ea a coborît rapid o sferă strălucitoare de un alb pur , s-a învîrtit de cîteva ori în jurul meu şi apoi s-a oprit cîte o clipă în dreptul fiecărui lanţ . De fiecare dată din lumină a ieşit o mînă subţire şi delicată care a atins zalele iar acestea au scos un clinchet cristalin semn că au crăpat . La ultimul lanţ , pe lîngă mîna ce îmi reda libertatea am zărit şi o suviţă de par blod , lung , ce avea reflexele nisipului . Apoi sfera a început să urce rapid şi raza de lumină a dispărut .
Am zmucit cu putere lanţurile şi întradevăr zalele s-au spart de parcă ar fi fost de sticlă . Nu am mai aşteptat şi am început să fug , nu conta direcţia , undeva trebuia să se termine acest pustiu . În timp ce alergam , în mintea mea nu era decît un gînd , să găsesc o cale de scăpare ca să aflu cine a fost acel înger ce mi-a redat libertatea şi să-i mulţumesc pentru că mi-a dat o scînteie de speranţă .
Absorbit de acest gînd am realizat tîrziu că ajunsesem în acelaş loc , exact între cei doi copaci . Parca m-am izbit de un zid , m-am simţit ridicat şi apoi cum încheieturile mîinilor sînt acoperite din nou de răceala metalului .
Din nou eram legat dar de data aceasta în faţa mea nu mai era nimic . Am auzit din nou acea voce :
– Credeai că scapi ? Stai aici cu mine , toată veşnicia !
Am urlat de furie şi neputinţă , dar cînd am ridicat ochii , deasupra mea , parcă griul era mai luminos şi mai blînd ……..

……Stau înlănţuit între cei doi copaci din mijlocul pustiului de ghiaţă , cu capul dat pe spate și privesc cerul gri ce parcă se întinde la infinit . Nici un ton de alb sau negru nu pătează uniformitatea lui . Nu am nevoie de vreun punct de care să-mi agăţ privirea , ştiu că undeva , acolo sus , este un înger care m-a eliberat odată şi sînt sigur că o mai poate face . Nu ştiu din ce raţiune mă lasă să mă chinui dar mintea mea sigur nu întelege . Poate nici nu am voie să ştiu .
Sînt readus la cruda realitate de un miros de pucioasă , stiu de unde provine , demonul care este torţionarul meu s-a apropiat de mine . Îmi îndrept capul şi întorc faţa către el , moşmondeşte la lanţurile cu care sînt răstignit între copaci şi simt cum tensiunea din ele dispare .
Mă apucă cu mîna lui solzoasă de barbă şi îmi ridică capul obligîndu-mă astfel să-l privesc . Faţa lui reptiliană nu mă impresionează deloc , chiar eu mă visasem cîndva un demon . Din botul lui cu trei şiruri de dinţi ies cuvinte şi aburi de pucioasă , îmi vorbeşte dar mintea mea amorţită de gerul cosmic percepe greu ce spune :
-Te-am dezlegat din lanţuri ! Să nu încerci să mai fugi că tot te prind ! Urmeaza-ma ! Și ia lanţurile cu tine , doar nu vrei să le car eu !
Mă aplec şi ridic cele 4 lanţuri cu zale mari , nu sînt lungi dar parcă toată greutatea păcatelor lumii s-a adunat în ele şi încep să le tîrîi prin zăpada îngheţată .
Unde credea că fug , prostul , nu mi-am vîndut lui sufletul pentru cele 60 de secunde ? El şi-a respectat promisiunea şi mi-o respect şi eu . Episodul cu fuga mea a fost doar o rătăcire de moment datorită apariţiei îngerului şi apoi dacă plec şi mă ascund unde o să mai ştie să mă găsească acea fiinţă de lumină ……
Pierdut în gîndurile mele nu am văzut că demonul s-a oprit în faţa unui perete de stîncă înalt pînă la cerul gri , mă ciocnesc de el . Solzii şi ţepii de pe spatele lui ma rănesc îngrozitor dar nu contează , pentru mine nu mai contează nimic . Demonul pune mîna pe stîncă şi o porţiune se dă la o parte .
– Treci înăuntru !
Intru pe un culoar îngust şi după trei paşi ajung într-o cămăruţă de doi metri pe doi metri săpată direct în piatră . Pereţii sînt acoperiţi de promoroacă semn că aici este acelaşi ger ca şi afară .
Demonul mă urmează şi mă împinge la peretele opus intrării . Ia lanţurile şi cu uşurinţă le lipește de perete , acum zalele parcă izvorăsc din stîncă .
– Să stai aici liniştit ! O să mai vin la sfîrşitul veşniciei !
Pleacă şi în urma lui stînca se lipeşte la loc . Sînt într-un întuneric absolut , dar nu contează , am la ce să privesc , închid ochii şi pe spatele ploapelor mele încep să se deruleze scvenţe :

……a apărut o rază de lumină şi pe ea a coborît rapid o sferă strălucitoare de un alb pur , s-a învîrtit de cîteva ori în jurul meu şi apoi s-a oprit cîte o clipă în dreptul fiecărui lanţ . De fiecare dată din lumină a ieşit o mînă subţire şi delicată care a atins zalele iar acestea au scos un clinchet cristalin semn că au crăpat . La ultimul lanţ pe lînga mîna ce îmi reda libertatea am zărit şi o șuviţa de par blond , lung , ce avea reflexele nisipului . Apoi sfera a început să urce rapid şi rază de lumină a dispărut ……..

Apoi derulez alta poveste….

……..Aşa am simţit în dimineaţa aceasta , că o să-mi împlinesc o dorinţă arzatoare , o dorinţă pe care nu puteam să o rostesc cu voce tare şi doar cu mare greutate mă puteam gîndii la ea sau recunoaşte deschis. Era o dorinţă nebunească şi am fost atît de nebun încît am ascultat ce mă punea să fac . Iată-mă aici , în faţa facultăţiii , cu o cafea în mînă , fumînd ţigare după ţigare , aşteptînd să o zăresc măcar pentru o secundă .
Deşi ochii urmăreau cine intră sau iese , gîndurile îmi erau departe , bîntuind prin cotloanele ascunse ale memoriei şi ale sufletului , adunînd fragmente de sentimente , scuturînd cenuşa de pe altele pe care le îngropasem adînc şi încercînd să reaprind totul . Deja eram o vîlvătaie cînd ea a apărut în uşă Am lăsat cafeaua pe bancă , am aruncat ţigarea şi cînd ea a început să coboare treptele de la intrarea facultăţii am făcut doar un pas spre ea , asteptînd .
M-a privit o fracţiune de secundă doar pentru că ceva s-a mişcat în cîmpul ei vizual apoi a continuat să coboare , privind atentă la trepte . Ajunsă pe trotuar a pornit în direcţie opusă mie dar după doi paşi s-a oprit , a stat așa preţ de cîteva secunde şi apoi a facut o întoarcere fulgerătoare către mine iar din trei paşi a și fost în faţa mea .
– Ne cunoastem , aşa este ?
Am înghiţit cu greu nodul din git , am tras în sfirşit puţin aer în piept şi am rostit cu o voce tremurată
– Da D… ! Sigur că ne cunoaştem , de sapte ani , sînt ……. !
– Îmi aduc aminte de tine ! De poza de profil , de faptul că ţi-am înterzis să mă contactezi !
– Uite ce-ţi propun : mergem vis a vis la cafenea şi îmi acorzi un sfert de oră din timpul tau .
– Este bine , timp de o cafea vom discuta şi apoi vreau să uiţi că exist !
Am vrut să-i ofer braţul dar a refuzat doar mişcîndu-şi capul a negare dîndu-mi astfel ocazia să observ unduirea pletelor de un arămiu strălucitor .

Am traversat şi mărind eu pasul am intrat primul în cafenea . Dintr-o privire am zărit o masă mai retrasă şi conducînd-o la ea am şi început să vorbesc :
– Cred că mai ai multe lucruri de făcut şi sigur nu ai mîncat înainte să pleci de acasă aşa că pe lîngă cafea o să iau şi ceva de mîncare . Pînă aduc totul îţi las să citeşti tot ce am scris inspirat cu tine !
Am pus în faţa ei capitolul din carte care-l pregătisem încă de cînd am încercat să o întilnesc prima oară şi am plecat să fac comanda .
În timp ce discutam cu chelnerul , o priveam cu coada ochiului , primele pagini le citise mai demult dar acum , sprijinită de spătarul fotoliului , doar întorcea cîte o pagină de pe masa . Pe măsură ce ajungea la poveștile pe care nu le ştia , se apropia instinctiv de masă . Am rămas deoparte şi numai cînd a fost adusă mîncarea şi cafeaua m-am aşezat şi eu .
Ajunsese să stea aplecată peste masă , cu pumnii la tîmple , citind atît de concentrată încît abia respira . A aruncat o privire rapidă spre mine , apoi pe masă şi a început să mănînce fără să-şi dezlipească ochii de pe foi . Cînd a terminat de citit , aluat cana de cafea şi s-a sprijinit din nou de spatar . Lua înghiţituri mici privindu-mă peste marginea cănii , nici unul din noi nu spunea nimic , doar ne priveam . A lăsat jos cana aproape goală şi abia atunci a vorbit .
– Superb ! Ce intensitate a trăirilor , cîtă pasiune pui în cuvinte ! Nici nu ştiu dacă sînt vise ori dorinţe ! Din cauza aceasta am rupt orice comunicare , îmi era frică de iubirea ta , o bănuiam încă de la primele poveşti….Şi acum ce vom face ?….

……Mirosul de pucioasă m-a anunţat că demonul era lîngă mine , am zîmbit dar nu am deschis ochii decît cînd m-a apucat de păr şi mi-a ridicat capul . Nu arăta prea bine , îi căzuseră cîţiva dinţi din cele trei şiruri pe care le avea în gură , pielea solzoasă nu mai era aşa lucioasă şi cînd m-a lovit cu pumnul peste faţă n-am simțit puternic şocul ca altădată dar tot au rămas bucăţi din pielea mea pe pumn lui .
– Ce faci mă ? Îţi baţi joc de mine ?
– Da ! M-am odihnit destul , am visat mult iar acum vreau să plec acasă !
– Nu poţi ! Mi-ai dat sufletul în schimbul celor 60 de secunde !
– Macar Faust a semnat un contract cu sîngle lui , tu ai doar vorbe ! În schimbul secundelor ţi-am dat destulă furie , deznădejde , disperare şi mai ales gînduri negre . Nu mă poţi oprii , nimic nu mă poate ţine , doar propria voinţă şi a venit vremea să plec !
Am smucit mîinile şi lanţurile s-au spart ca făcute din sticla , l-am îmbrîncit pe demon şi a căzut ca o păpuşă de cîrpă iar în clipa cînd am părăsit închisoarea de stîncă am ieşit şi din norul negru înapoi în cameră . M-am uitat cum zăceam nemişcat în fotoliu , cu capul căzut într-o parte şi din doi paşi şi-o întoarcere m-am aşezat peste trupul meu .
Reunirea a fost foarte dureroasă , mai ales întrepătrunderea celor două conştiinţe cu experienţe diferite ……….

…..Am tras aer adînc în piept şi am deschis ochii , tot corpul mă durea de parcă m-aş fi izbit de un zid . Am privit prin cameră , televizorul nu mai recepţiona nici un program iar pe fereastră nu se zărea înca nici o lumină la ferestrele blocurilor . M-am ridicat cu mare greutate , am stins lumina şi televizorul . Abia îmi putem ține capul drept de durere , era plin de fragmente , de imagini , de texte şi dialoguri . Probabil după un somn bun toate se vor clarifica am gîndit şi m-am dus la culcare .
Chiar înainte să adorm am realizat că aveam capul plin de poveşti ce aşteptau să fie aşternute pe hîrtie .

de Tonko Alexandru

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s